Ierbariile și planșele didactice mențin atenția copilului mai mult asupra elementului

De ce copiii trebuie să învețe în natură?

Deficitul de natură sau de ce au nevoie copii de activitatea în aer liber

Legătură copiilor și a adulților cu natura este la fel de veche precum existența în sine a omenirii, dar aceasta s-a diluat tot mai mult, în ultima perioadă. Hiperconectivitatea, adică timpul pe care îl petrecem în fața unui ecran s-a mărit foarte mult în ultimele decenii. Totodată, populația lumii a devenit din ce în ce mai urbanizată, iar educația mediului a ajuns să fie făcută prea departe de obiectul studiului. 

Acestea sunt motivele care au provocat ceea ce se cunoaște astăzi ca „deficit de natură”.

Lipsa interacțiunii cu fauna și flora au condus chiar la afecțiuni psihice și emoționale, din cauză că această interacțiune a fost prezentă constant de-a lungul întregii linii evolutive a omului, iar scindarea bruscă nu poate fi asimilată, generând astfel un dezechilibru.

Omul ca ființă care a trăit în mediul exterior

Timp de 200.000 – 300.000 de ani, noi, oamenii, ne-am răspândit și adaptat la tot felul de ecosisteme, foarte diferite între ele, dar care totuși aveau un punct în comun: erau în aer liber.

Întreaga noastră structură fizică, dar și mentală, era și continuă să fie pregătită pentru asta. Nu doar că este pregătită, dar mai mult, ea nu este perfect funcțională decât în aer liber.

Reacțiile noastre scad atunci când avem de-a face cu supraviețuirea în întuneric, spații închise, lipsa sunetelor sau a stimulilor olfactivi. În definitiv, noi suntem ființe de exterior.

Ai observat că după o plimbare prin natură, orice mănânci pare să aibă un gust mai bun?

Ai realizat că în ziua în care ai făcut o incursiune în natură, dormi mai bine?

Contactul direct cu natura ne face bine! Acest fapt este ceva normal și recunoscut de toți. Contactul cu natura ne trezește simțurile și ne arată viața reală. Și totuși, o facem tot mai rar, chiar în ciuda unor studii fundamentate, care demonstrează nenumăratele beneficii fizice și mentale ale timpului petrecut îin natură.

Desprinderea omului de natură

În ultimele mii de ani și, mai ales, în ultimul secol, omul a recreat ecosisteme în care să se simtă mai sigur, dar acestea au fost ecosisteme urbane, departe de natură.

Pe deoparte, observăm faptul că oamenii au părăsit mediul natural prin exodul dinspre mediul rural spre mediul urban și prin schimbarea paradigmei de producție din ultimul secol.

Pe de altă parte, s-a intensificat distrugerea ecosistemelor naturale însoțită de o aparentă nepăsare legată de aceasta.

Cele două fenomene sunt, cu siguranță, conectate.

Ultima generație

Te-ai gândit că suntem, probabil, ultima generație care mai poate conștientiza că locul nostru este în natură?!

Cu toții am avut bunici sau rude la țară, am practicat sporturi în mediul natural sau chiar am fost născuți și crescuți într-un mediu înconjurat de natură. Toate acestea ne-au legat de natură într-un mod structural și, de multe ori, ne-a determinat să o tratăm cu respect și să o îngrijim.

Dar care este perspectiva pentru copii noștri?

Ei nu mai au aceeași șansă, doar un mic procent de copii se mai bucură astăzi de procesele de învățare în și prin natură.

Culesul ciupercilor s-a transmis până nu de mult din generație în generație
Copil culegând ciuperci langa mama sa

Natura ca și subiect de învățare

Natura este și acum o parte importantă din ceea ce copiii noștri învață la școală sau acasă; apare în toate materiile sub o formă sau alta, în istorie, arhitectură, filosofie etc.

Științele naturii sunt foarte diverse și interconectate între ele. Ele ajută copiii să se ancoreze în timp și în spațiu; fiecare copil având întrebări existențiale, la care natura poate răspunde cu ușurință. Conceptul de apartenență la un grup, structurile relaționale, proveniența noastră, funcțiile noastre ecologice în mediul înconjurător și însuși scopul existenței noastre pot primi răspunsuri automate atunci când învățăm despre natură.

Natura ca loc de învățare

Natura ca spațiu ne oferă un cadru 3D cu 360 de grade, complet din punct de vedere senzorial,  bine iluminat și bine oxigenat.

Este un spațiu ideal pentru a atrage interesul copiilor și, ca atare, conceptele învățate în mediul respectiv sunt mult mai ușor de înțeles și asimilat de către mintea lor.

Reintegrarea copiilor în natură

Oricât de nefiresc ți s-ar putea părea, realitatea arată că, de fapt, copiii noștri sunt atât de departe de natură încât nu se mai simt în siguranță atunci când se află în mijlocul ei; o percep ca pe un mediu necunoscut și ostil. Este comun să vedem azi copii care se stresează sau se agită în mediul natural. Cumva, nu mai este mediul lor!

Foarte probabil și tu, dacă ești părinte, ai asistat la scene în care copilul sau copiii tăi se plângeau că îi dor picioarele de la umblat și că vor acasă? Acesta este un simptom clar al acestui fenomen, de desprindere de natură.

educatie in foraging

Ce poți face tu ca să inversezi tendința actuală?

De natură nu poate să îți fie drag decât dacă ai tangență cu ea. Deci soluția imediată e să expui copilul la mediul natural, dacă îți dorești ca el să beneficieze de nenumăratele lui avantaje. Dar atenție!, nu trebuie să grăbești procesul; introducerea în natură, ca loc de învățare și ca subiect de învățat trebuie făcută treptat, fără presiuni care ar putea produce efectul advers.

Cum rămâne cu hiperconectivitatea?

Copii noștri cresc înconjurați de un proces care se numește hiperconectivitate, și care se traduce prin multitudinea de device-uri pe care copiii le folosesc zilnic, multe ore pe zi, prea multe ore! În acest context, tendința noastră, a adulților, este de a le interzice folosirea device-urilor atunci când ieșim în natură cu copiii. Din păcate, asta nu face decât să mărească anxietatea copiilor, ei regăsindu-se brusc într-un mediu necunoscut, perceput ca neprietenos, și fără device-uri.

Oricat de ciudat ar părea, reintroducerea copiilor în natură ar putea fi mai ușoară și de succes dacă folosim device-urile respective ca elemente care să le ofere siguranță.

Un telefon sau o tabletă fără internet, cu care să facă poze sau să documenteze cu niște filme sau prin aplicații ceea ce observă, poate să joace un rol decisiv în conectarea copilului la natură.

Deși am pierdut în mare parte legătura cu natura și copiii noștri au ajuns chiar să se simtă amenințați de ea, totuși să învețe despre natură este foarte important pentru dezvoltarea lor. Iar dacă procesul de învățare se petrece chiar în mediul natural, oferind obiectul studiului în timp real, aceasta implică un avantaj considerabil.

O revenire în mediul natural ar trebui sa provoace și o creștere a implicării în problemele de mediu, din partea diferitelor generații. Suntem, fiecare dintre noi, responsabili de a crește o generație de copii care să reia legătura cu natura, ca o formă de a se dezvolta armonios în toate sensurile, dar și pentru a trezi în ei interesul pentru protejarea mediului și prin asta să își poată construi o lume mai prielnică pentru viitorul lor.

Ce poți face tu pentru viitorul copiilor?

Asumă-ți partea ta de responsabilitate ca părinte, bunic, prieten, profesor sau orice ai fi pentru copiii pe care îi ai în jurul tău, nu aștepta ca altcineva să acționeze acolo unde o poți face chiar tu!

Învață despre natură și transmite mai departe cunoștințele tale copiilor, prin joacă și dinamism, îndepărtează-te de conceptul de memorat și de concurență, pune accent pe experiențe cooperative și nu competitive, trăiește și tu procesul împreună cu ei și bucură-te de ceea ce înveți. Nu uita că toți copii învață prin exemplu, iar bucuria de a învăța despre natură nu este o excepție!