Micologia pentru toți

Home » Programe » Micologia pentru toți

Recoltarea ciupercilor sălbatice este un hobby și o profesie care sprijină mulți oameni din lumea rurală din România. Astăzi se știe că majoritatea ciupercilor comestibile sunt prezente pe întreg teritoriul țării. Acest lucru a declanșat colectarea într-un mod comercial, inegal și dezordonat, în unele zone și în altele. Culesul excesiv al anumitor specii dă naștere la abuzuri în gestionarea resurselor micologice și a habitatelor noastre. Din păcate, nu există standarde de cules. Ceea ce face să fie colectate exemplare prea tinere și imature, pământul este îndepărtat de pe ciupercă rupând miceliul etc. Legislație de reglementare nu există…

 

Și este destul de CLAR ce se va întâmpla dacă nu luăm măsuri…

 

Avem cazul Franței, o țară cu o latitudine asemănătoare cu a noastră, cu o tradiție mult mai mare de recoltare, unde există înregistrări scrise ale cantităților de ciuperci colectate de la începutul secolului XX. Graficele arată date cu o scădere de 80%. Acest lucru se datorează cantității excesive de recoltare, dar și datorită schimbării utilizării și gestionării teritoriului.

Dar ce se întâmplă cu cele sălbatice?

După ce multă vreme au fost demonizate sau asociate cu ființe malefice sau mistice, ciupercile sălbatice încep încet-încet să își facă loc în societățile occidentale și să le fie recunoscute calitățile nutriționale și organoleptice. Relativa scurtă istorie a micologiei, știința care studiază ciupercile, face, însă, să fie destul de greu de accesat informații clare despre comestibilitatea lor. Faptul că ciupercile au fost tratate ca ființe magice și că oamenii și-au dorit să le consume, dar nu au găsit o cheie simplă și clară pentru a le identifica comestibilitatea a dat loc la un număr ENORM de mituri care pretind să ne ofere un răspuns ușor aplicabil încât să mâncăm ciuperci în siguranță. Nimic mai departe de adevăr, așa ceva nu există! Trucuri sau metode rapide de așa zisă identificare precum aceea de a găti ciupercile cu frunze de pătrunjel sau ceapă verde, de a introduce o linguriță de argint sau de a consuma doar cele mâncate de melci provoacă în fiecare an o mare cantitate de intoxicații, nu doar în România, dar și în toată lumea, unele dintre ele fiind fatale.

 

Inclusiv oamenii din mediul rural care cunosc unele specii de ciuperci comestibile pot să sufere intoxicații datorită faptului că nu sunt informați corespunzător referitor la forma de a le transporta și păstra sau în legătură cu termenele de valabilitate și formele de conservare în siguranță.

Dar faptul că omul nu cunoaște ciupercile nu ne afectează doar pe noi, oamenii...

Ciupercile sunt ființe extrem de necesare în mediul sălbatic fără de care ecosistemele nu pot funcționa cu productivitatea necesară. Toate rolurile ecologice ale ciupercilor sunt de extremă importanță și, practic, total necunoscute de oameni: Asta provoacă o catastrofă ecologică în zonele unde se practică culesul ciupercilor sălbatice fără control sau măsuri de siguranță și sustenabilitate.

Ciupercile nu sunt altceva decât organele reproducătoare ale ființei care se află sub pământ și au scopul de a genera și răspândi spori din care să poată germina alți indivizi din aceeași specie.

Fiecare ciupercă produce un număr enorm de spori, de ordinul a milioane, având șanse de reușită extrem de mici.

Colectarea specimenelor în stadiu timpuriu sau degradarea zonelor de colectare care afectează miceliile ciupercilor aduce la degradarea întregului ecosistem, favorizând inclusiv la dispariția pădurilor din zona respectivă.

Efectele culesului iresponsabil nu se simt imediat, analizele trebuind să fie făcute pe parcursul a zeci de ani. Ne referim la efectele care trădează forma în care se degradează ecosistemul, ecosistem care poate dura sute de ani până să se refacă la normalitate după ce au dispărut pădurile din zonă. 

Din păcate, puține lume este conștientă de asta și puțini din cei care o conștientizează văd importanța de a transmite mai departe sau au timpul ori mijloacele pentru a o face.

Programul nostru va încerca să ajungă la cât mai mulți oameni pentru a transmite cunoștințe despre ce se poate culege, despre cum trebuie cules și cum forma noastră de colectare afectează mediul.