Albinarium

Home » Programe » Protejarea faunei » Albinarium

ATENȚIE!

Albina de miere (Apis mellífera), este o insectă care trăiește în colonii și este considerată una dintre cele mai importante specii de insecte, însă viața ei este pusă în pericol și este esențial să o protejăm.

Cum funcționează mai exact polenizarea?

Transportul polenului, de la o floare la stigmatul alteia, exercitat de anumite insecte, se numește polenizare încrucișată. Plantele cu flori care s-au specializat în acest tip de fertilizare au evoluat împreună cu insecte polenizatoare într-o relație mutualistă. Insectele au dezvoltat mecanisme mai eficiente de colectare a nectarului și a polenului, îmbunătățind în același timp producția de semințe și răspândirea plantelor polenizate.

 

Plantele dau naștere la anumite parfumuri din florile lor pentru a atrage anumite insecte. De asemenea, au generat mecanisme pentru a se potrivi cu înflorirea și viața activă a insectelor. Au modelat forma florilor pentru a facilita accesul insectelor la nectar. Culorile, în special a petalelor, sunt, de asemenea, un centru de atracție și oferă uneori semnale pentru ca insectele să localizeze rapid nectarul. Evoluția, în acest sens, a permis atingerea unor cazuri surprinzătoare în care floarea imită forma sau mirosul feromonilor polenizatorului său specific. Relațiile dintre insecte și plantele pe care le polenizează au atins, în anumite cazuri, un grad ridicat de specializare, care la rândul său implică o dependență extremă: dacă insecta dispare, planta nu este polenizată, nu produce semințe și apoi dispare.

De asemenea, au fost create strategii pentru favorizarea polenizării încrucișate. Faptul că polenul dintr-o floare a unei plante polenizează floarea unei plante diferite crește diversitatea genetică a speciei, iar asta este vital pentru supraviețuirea ei. Polenizarea încrucișată produce semințe mai viguroase și fructe de o calitate mai bună.

Insectele polenizatoare au continuat să-și îndeplinească funcția vitală pentru ecosisteme, dar, de la apariția agriculturii, aceasta are o nouă dimensiune. Polenizarea entomofilă a plantelor cultivate de om permite obținerea semințelor și crește calitatea și cantitatea fructelor. Întrucât această funcție este necesară și de neînlocuit în majoritatea cazurilor, ea trebuie protejată. Protejarea insectelor polenizatoare, dintre care cea mai emblematică este albina de miere, este sinonimă cu protejarea mediului natural și garantează fiabilitatea multor resurse agricole și animale.

De ani buni, se avertizează că într-un anumit decurs de timp va surveni dispariția albinelor în starea lor sălbatică. Este adevărat că în stupii apicultorilor există multe albine.

Dar ce știm despre ele și populațiile lor în libertate?

În libertate sunt foarte puține colonii sau acestea au scăzut atât de mult încât este dificil să le localizăm. Oricât de mult am încerca, păstrând albinele în captivitate și manipulându-le pentru a promova polenizarea, nu vom putea niciodată să înlocuim incidența pozitivă a acestei insecte atunci când aveau populații stabile și dispersate în toate ecosistemele.

Cât de mult a afectat ecosistemele faptul că nu mai sunt albine sălbatice?

De aproximativ 60 de milioane de ani, albinele au locuit pe Pământ și până în ziua de azi au supraviețuit tuturor seriilor de evenimente fără ajutor din partea omului. În această perioadă, albinele au fost fundamentale pentru menținerea și dezvoltarea biodiversității. 

Polenizarea de către albine este un serviciu rezultat din interacțiune reciprocă între plantele care trebuie să-și mobilizeze polenul la stigme co-specifice, folosind insecta ca vector pentru transportarea polenului la momentul înflorirea culturilor. Astfel, interacțiunea plantă – polenizator implică, fundamental, aspecte ale sistemului reproducător al florilor de plante și elemente de supraviețuire și reproducere.

 

Potrivit entomologilor dedicați studiului albinelor domestice (Apis mellifera), acestea sunt insectele care au cel mai mare procent de polenizare în culturi, deoarece coloniile lor au un număr mare de exemplare pe stup, aproximativ 50.000, din care mai mult de 50% ies pentru a colecta produsele alimentare constituite pentru polenul și nectarul oferit de flori. Fiecare albină efectuează în medie 15 călătorii pe zi în timpul hrănirii, și în fiecare călătorie vizitează aproximativ 40 de flori. Asta reprezintă echivalentul a aproximativ 15.000.000 de flori vizitate de o colonie într-o singură zi. Studiile efectuate indică faptul că o albină poate colecta în medie pe o distanță de până la 1.500 de metri. Această distanță poate fi afectată de factorii de tip de mediu și ecologic, cum ar fi:

  1. Concurența cu alte specii de insecte;
  2. Schimbări puternice și extreme ale temperaturii;
  3. Radiația solară;
  4. Poluarea mediului;
  5. Distanța parcursă în căutarea hranei;
  6. Fumigarea culturilor cu produse agrochimice.

Albina europeană (Apis mellifera), cunoscută și sub denumirea de „albină domestică” sau „albină de miere”, este o specie de himenopter din familia Apidae. Este cea mai răspândită specie de albine din lume.

Originară din Europa, Africa și o parte din Asia, a fost introdusă și în America și Oceania și a fost clasificată de către Carol Linnaeus în 1758.

Recuperarea albinelor în sălbăticie. Consolidarea polenizării ecosistemelor montane din Munții Apuseni

Prin prezența albinelor sălbatice (Apis melífera) se urmărește favorizarea zonelor forestiere de mare valoare ecologică ce constituie habitatele speciilor de mamifere mari, promovând conservarea acestora și sporind productivitatea resurselor alimentare disponibile pentru acestea.

Mai precis, proiectul urmărește:

  1. Recuperarea prezenței apiculturii sălbatice în ecosistemele montane prin crearea de stupine care să dea naștere la roiuri în mediul sălbatic, promovând răspândirea speciei în spațiile fără prezență sau cu prezența scăzută de Apis melifera
  2. Dezvoltarea, construirea, instalarea și monitorizarea de stații de polenizare formate din mai multe colonii (pentru realizarea și instalarea stațiilor – parcelele vor fi selectate, fiind semnate acorduri cu proprietarii)
  3. Monitorizarea și evaluarea efectelor pe care această acțiune le poate avea asupra ecosistemelor montane
  4. Difuzarea, sensibilizarea și educarea cu privire la problemele de mediu cauzate de lipsa albinelor.

Lista Roșie Europeană a albinelor

Apăsând pe titlu, se poate vedea lista speciilor de albine din 2014 în format PDF.