Veverițele sunt mamifere mici din familia Sciuridae, răspândite pe aproape toate continentele, excepție făcând Australia și Antarctica. Ele sunt bine cunoscute pentru agerimea lor, abilitățile de escaladare și coada stufoasă distinctivă. Există mai multe specii de veverițe, fiecare fiind adaptată la mediul și condițiile în care trăiește.
Tipuri de veverițe
Cele mai comune sunt veverițele de copac. Trăiesc în copaci și sunt adaptate pentru a se cățăra și a sări de pe o creangă pe alta (exemplu: veverița gri – Sciurus carolinensis). Mai există și veverițe de pământ (exemplu: Spermophilus citellus), dar și veverițe zburătoare (Pteromyini).
Veverițele variază în dimensiune, de la veverițe mici de câmp (circa 10 cm lungime) la veverițe mari, cum sunt veverițele zburătoare și veverițele de copac (ajungând până la 50 cm lungime, inclusiv coada).
Veverițele din România
În România, cea mai comună specie de veveriță este veverița roșcată (Sciurus vulgaris), cunoscută și sub numele de veverița eurasiatică.
Caracteristici și habitat
Veverița roșcată are o lungime a corpului de 20-25 cm, iar coada poate ajunge până la 20 cm. Greutatea variază între 250 și 400 de grame. Blana este de obicei roșcată, dar poate varia de la maro-închis la gri, în funcție de sezon și de regiunea geografică.
Trăiește în păduri de conifere și foioase, dar poate fi găsită și în parcuri și grădini din zonele urbane.
Comportament și dietă
Veverița roșcată se hrănește cu nuci, semințe, fructe, muguri de copaci, ciuperci și, ocazional, cu insecte și ouă de păsări. Este activă în timpul zilei, în special dimineața și seara. Veverițele își apără cu înverșunare teritoriul.
În timpul toamnei, adună și depozitează hrană în vizuini subterane sau în crăpăturile copacilor pentru a o consuma în timpul iernii.
Reproducere
Veverițele își construiesc cuiburi din crengi și frunze în copaci, unde își cresc puii. Femela naște de obicei două serii de pui pe an, câte 3-6 pui în fiecare serie. Puii sunt albi și orbi la naștere, deschizându-și ochii după aproximativ 3 săptămâni. Sunt alăptați timp de aproximativ două luni, după care încep să exploreze împrejurimile cuibului și să învețe să se hrănească singuri.
Curiozități despre veverițe
- Își folosesc coada pe post de umbrelă pentru ploaie.
- Dinții le cresc foarte repede: 15 cm pe an.
- Îi păcălesc pe cei care vor să le fure mâncarea făcând un ascunziș fals.
- Au o memorie excelentă, reușind să-și amintească locația exactă a hranei ascunse.
- În cazuri de lipsă acută de hrană, acestea pot apela și la hrana stocată de alte veverițe.
- Sunt foarte adaptabile, reușind să supraviețuiască și în zonele urbane, unde pot găsi hrană din abundență.
- În parcuri și grădini, veverițele devin adesea prietenoase și se apropie de oameni, mai ales dacă sunt obișnuite să fie hrănite.
Protecția și conservarea speciei
Veverițele din România beneficiază de protecție legală în anumite zone, fiind considerate specie importantă pentru biodiversitate. Împăduririle și menținerea habitatelor naturale sunt esențiale pentru supraviețuirea lor.
Concluzie
Veverițele aduc o contribuție semnificativă la dinamica ecosistemelor și sunt apreciate atât de naturaliști, cât și de publicul larg. În unele regiuni, veverițele atrag turiștii și pasionații de natură, contribuind astfel la economia locală. Observarea veverițelor și fotografierea lor sunt activități populare în multe parcuri și rezervații naturale.