În fiecare an, aproximativ 250 de milioane de animale mari sunt implicate în accidente rutiere. Dintre ele, aproximativ o treime sunt animale sălbatice care ajung la drumuri pe parcursul deplasărilor obișnuite pe care acestea le efectuează în căutare de hrană, apă, adăpost sau locuri de reproducere.
Studiile făcute în acest sens la nivel european arată că fenomenul accidentelor cu animale sălbatice a crescut cu 20-25% în ultimii 5 ani. Care sunt, însă, motivele creșterii numărului de accidente/incidente care implică animalele sălbatice, în condițiile în care populațiile tot scad?
Adevărul este că nu știm. Nu știm nici dacă datele pe care vi le-am dat sunt corecte. Acestea sunt, de fapt, doar extrapolări ale unor cercetări făcute local și punctual, raportate la totalul teritoriului Europei. În realitate, cifrele ar putea să arate puțin diferit.
România are populații de animale sălbatice foarte mari în comparație cu alte țări din Europa și, ca atare, probabil incidentele și accidentele rutiere cu acestea ar trebui să fie mai numeroase.
Totuși, nimeni nu cunoaște cu adevărat cât de grav este ceea ce se întâmplă, dar, cu siguranță, cu toții putem observa atunci când ne deplasăm mulți kilometri cu mașina că numărul de leșuri de animale sălbatice pe care le vedem pe marginea drumului este unul foarte mare: vulpi, iepuri sau dihori sunt adesea presărați, într-o formă sinistră, pe marginele drumurilor.
Pe lângă faptul că vietățile acestea suferă sau sunt omorâte în urma impactului cu mașina, mai există și cealaltă latură a problemei, și anume faptul că accidentele respective ne pot provoaca și nouă pagube materiale sau personale. Accidentele cu urși, cerbi, căprioare, mistreți, bursuci etc. pot conduce la daune mari în ceea ce privește vehiculele și/sau chiar persoanele, iar în unele cazuri aceste accidente pot să fie inclusiv mortale.
Alteori, incidentele nu implică animale mare care distrug mașinile, ci cu vietăți mici care abia sunt sesizate de șoferi, cum sunt broaștele, șopârle, șerpi și alte mici vertebrate ce sunt sistematic călcate în timp ce se deplasează spre zonele de hrănire sau de reproducere.
Propunem lansarea unui program pe termen lung care să ne permită, în primul rând, să cercetăm și să evaluăm gravitatea pe care o au aceste accidente și incidente în România, prin rețelele sociale și prin aplicații de monitorizare ale accidentelor. Cu acestea, intenționăm să creăm baze de date credibile și precise despre locațiile, datele și speciile implicate în accidente.
Simultan, vom începe o campanie de conștientizare pentru a sensibiliza publicul asupra problemei, adresată către două grupuri clare:
În momentul în care vom avea rezultate concludente în urma strângerii de date, vom acționa în direcția implementării de măsuri clare și locale.
Scopul proiectului: creșterea gradului de conștientizare a populației cu privire la educația rutieră în zone cu mare diversitate faunistică, în scopul diminuării incidentelor și accidentelor la contactul cu animalele sălbatice
Obiective:
Grupul-țintă:
Activități:
Obiectiv 1
Obiectiv 2
Obiectiv 3
Obiectiv 4
Colecționarea este un obicei cu o istorie lungă, de la cărțile adunate de egipteni în vremuri străvechi până la timbrele poștale sau cardurile cu Pokemoni strânse de copii astăzi și la colecțiile care mai de care găzduite de muzee în întreaga lume. Specimenele naturale păstrate în muzee, în colecțiile centrelor universitare sau ale instituțiilor de cercetare sunt o resursă valoroasă atât pentru educație cât și pentru știință, cu atât mai mult cu cât în prezent colectarea specimenelor din natură este condiționată etic și legal, din cauza declinului alarmant al biodiversității la nivel global.
Colecțiile osteologice de referință au un rol crucial în analiza resturilor arheofaunistice, contribuind semnificativ la o identificare mai precisă a acestora, mai ales a celor fragmentare. Cercetarea zooarheologică contribuie la cunoașterea dietei și comportamentului oamenilor din trecut, la o mai bună înțelegere a sănătății și dezvoltării animalelor, atât domestice, cât și sălbatice (unele dintre acestea chiar extincte în prezent), precum și a interacțiunii dintre oameni, animale și mediu.
Astfel, pentru a crește calitatea cercetărilor de zooarheologie, Muzeul Național al Banatului își propune înființarea unei colecții osteologice de referință. Pentru a nu pune presiune pe populațiile actuale de animale, strategia de îmbogățire a colecției se axează exclusiv pe obținerea scheletelor de la animalele moarte în urma traficului rutier. În acest scop, biologii din cadrul secției de Arheologie se alătură proiectului „Zăgan”. Totodată, aceștia pun la dispoziție cunoștințele specifice în ceea ce privește accidentele rutiere cu fauna sălbatică și metodologia de monitorizare, pentru a face proiectul în sine unul mai efectiv.
Asko Group, o entitate care crede în viitor, au fost finanțatori și parteneri activi la mai multe proiecte sociale, de la cursuri cu reguli de circulație pentru copii, la reîmpăduriri de zone degradate sau proiecte care au condus la împlinirea visurilor copiilor cu risc de excluziune socială. De data aceasta, ei pariază din nou pe copii și natură, cu un sprijin total pentru acest proiect, finanțându-l și implicându-se nu doar financiar, ci și sufletește și personal.
Vrei să te implici și tu? Vrei să te abonezi la Newsletter? Sau să fii voluntar? Contactează-ne și o să vedem cum poți să ajuți!