Șobolanii sunt rozătoare din familia Muridae. Sunt 64 de specii răspândite în întreaga lume. Printre cele mai comune specii se numără șobolanul cenușiu, numit și șobolanul de canal (Rattus norvegicus) și șobolanul negru, cunoscut și ca șobolanul de casă (Rattus rattus). Deși au o reputație negativă, șobolanii au o importanță semnificativă în ecosisteme și în cercetările științifice.
Caracteristici, habitat, dietă, reproducere
Șobolanul cenușiu are o lungime a corpului între 20 și 25 cm, cu o coadă de 18-25 cm. Greutatea variază între 200 și 500 de grame. Are blana de culoare gri-brună.
Șobolanul negru este mai mic, având o lungime a corpului între 16 și 22 cm și o coadă mai lungă decât corpul, de aproximativ 18-25 cm. Greutatea variază între 150 și 250 de grame. Are blana de culoare neagră sau maro-închis.
Pot trăi în diverse medii, inclusiv în orașe, sate, păduri și câmpii. Șobolanii sunt omnivori și pot mânca aproape orice, de la cereale și fructe la carne și resturi alimentare.
O femelă poate da naștere la 6-12 pui la fiecare gestație și poate avea până la 7 fătări pe an.
Rolul în ecosistem
Șobolanii curăță mediul prin consumul de deșeuri organice, leșuri și resturi alimentare. Acest comportament contribuie la reciclarea nutrienților și la reducerea cantității de deșeuri.
Șobolanii sunt o sursă importantă de hrană pentru numeroși prădători, inclusiv păsări răpitoare, șerpi, vulpi și alte mamifere carnivore, menținând astfel echilibrul trofic.
Utilizarea șobolanilor în cercetarea științifică
Șobolanii de laborator (Rattus norvegicus) sunt utilizati pe scară largă în cercetările medicale și biologice. Datorită similarităților lor genetice și fiziologice cu oamenii, șobolanii sunt modele valoroase pentru studiul bolilor umane, farmacologie, toxicologie și neuroștiințe.
Daunele provocate de șobolani și impactul sanitar
Șobolanii pot provoca daune economice semnificative prin distrugerea culturilor agricole, contaminarea stocurilor de alimente și deteriorarea infrastructurii.
Șobolanii pot fi vectori pentru diverse boli, inclusiv leptospiroza, hantavirusul și ciuma bubonică.
Curiozități despre șobolani
- Șobolanii pot învăța și-și pot aminti trasee complexe, pot recunoaște indivizii și pot rezolva probleme pentru a obține hrană. Sunt ușor de dresat.
- Șobolanii trăiesc în colonii și au ierarhii stabilite. Ei le aduc mâncare și apă rudelor lor bolnave.
- Șobolanii pot sări vertical până la 90 cm și orizontal până la 1 metru.
- Șobolanii sunt foarte buni înotători și pot rămâne sub apă timp de până la 3 minute. Pot chiar să înoate prin conducte de canalizare.
- Dinții incisivi ai șobolanilor cresc continuu pe tot parcursul vieții lor, astfel încât ei trebuie să roadă constant pentru a-i menține la o lungime acceptabilă.
- Șobolanii au un simț al mirosului și al auzului foarte dezvoltat. Ei văd în alb și negru și pot să râdă. Deși râsul șobolanilor nu este similar cu râsul uman, descoperirea că aceștia pot produce sunete asociate cu plăcerea și bucuria este fascinantă și deschide noi perspective asupra înțelegerii emoțiilor la animale.
- Șobolanii comunică prin sunete de frecvență înaltă, inclusiv ultrasunete, care sunt imperceptibile pentru urechea umană.
- Odată ce au învățat o rută sau o sursă de hrană, își pot aminti aceste informații pentru perioade lungi de timp.
- Șobolanii petrec mult timp curățându-și blana și îngrijindu-se unul pe celălalt în cadrul coloniei.
Concluzie
Deși șobolanii sunt adesea percepuți negativ din cauza asocierii lor cu bolile și daunele economice, ei joacă un rol important în ecosistemele naturale și urbane. În plus, contribuția lor la cercetările științifice este inestimabilă. Gestionarea adecvată a populațiilor de șobolani este esențială pentru a minimiza impactul negativ și a maximiza beneficiile aduse de ei.