Brotăcelul (Hyla arborea), cunoscut și sub numele de răcănel, brotac, broatec, este o broască arboricolă din familia hilide (Hylidae) răspândită în aproape toată Europa. Se găsește și în nord-vestul Africii. În România trăiește subspecia Hyla arborea arborea. Brotăcelul (Hyla arborea) trăiește în interiorul arcului carpatic. În România mai există o specie de brotăcel: brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis) care trăiește în exteriorul arcului carpatic. Chiar dacă nu sunt diferențe vizibile între ei, se deosebesc din punct de vedere genetic.
Caracteristici
Brotăcelul are culoarea verde strălucitor pe partea superioară a corpului și o bandă laterală maro închis sau neagră, care se întinde de la fiecare nară până la extremitatea corpului. Poate avea și culoarea cenuşie, brună, galben pal. Partea ventrală este albicioasă sau gălbuie.
Adulții au o lungime de 3-5 cm, femelele fiind de obicei mai mari decât masculii. Au picioare lungi și subțiri.
Habitat și răspândire
Brotăcelul preferă habitatele umede, cum ar fi marginile pădurilor, pajiștile umede, bălțile și lacurile cu vegetație abundentă.
Este o broască comună. Se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la șes până la altitudinea de 1000 m, în munții Carpați. În timpul verii trăiește pe arbori, tufișuri sau stuf. Brotăceii pot fi găsiți și în grădini și parcuri cu apă stătătoare.
Comportament
Sunt adesea găsiți pe vegetație, unde se cațără și se odihnesc. Sunt activi în principal noaptea, când ies să se hrănească.
Dietă
Brotăceii sunt insectivori și se hrănesc cu o varietate de insecte și alte nevertebrate mici, cum ar fi muște, țânțari, gândaci și păianjeni.
Reproducere
Sezonul de reproducere începe primăvara, de obicei în aprilie-mai, și poate continua până la începutul verii.
Masculul emite un cântec puternic și distinctiv pentru a atrage femelele. Acest cântec poate fi auzit de la distanțe considerabile și este produs de un sac vocal situat sub gât.
Femelele depun ouăle în apă, atașându-le de vegetația acvatică. Ouăle se dezvoltă rapid, eclozând în mormoloci în câteva zile. Mormolocii trec printr-o serie de etape de dezvoltare, transformându-se în brotăcei tineri în câteva luni. Aceștia devin independenți și încep să se hrănească și să se dezvolte în habitatele lor terestre.
Curiozități
- Trăiește în copaci. Cu ajutorul discurilor sale adezive de pe degete se cațără cu ușurință pe arbori și tufișuri și execută uriașe salturi prin aer.
- Când este vreme frumoasă stă pe fața frunzelor, iar când este vreme ploioasă se prinde pe dosul frunzelor.
- A supraviețuit perioadelor glaciare pentru că suportă frigul mai bine decât alte broaște.
- Furnicile sunt mâncarea lui preferată.
Rolul ecologic
- Brotăceii ajută la controlul populațiilor de insecte, inclusiv a celor dăunătoare, contribuind astfel la echilibrul ecosistemului.
- Datorită sensibilității lor la poluare și la modificările habitatului, brotăceii sunt considerați indicatori buni ai sănătății mediului. Prezența lor într-o zonă indică un ecosistem sănătos și bine conservat.
Amenințări cu care se confruntă
- Desecarea zonelor umede, urbanizarea și agricultura intensivă duc la pierderea habitatelor adecvate pentru brotăcei.
- Poluanții chimici din agricultură și industrie pot reduce populațiile de brotăcei.
- Modificările climatice pot afecta regimul de apă și temperatura, influențând negativ reproducerea și supraviețuirea brotăceilor.
Măsuri de protecție
- Protejarea și refacerea zonelor umede este esențială pentru supraviețuirea brotăceilor.
- Promovarea agriculturii ecologice și reducerea utilizării pesticidelor și a altor chimicale periculoase pot ajuta la protejarea acestei specii.
- Monitorizarea populațiilor de brotăcei și educarea publicului despre importanța lor ecologică pot contribui la conservarea acestei specii.
Concluzie
Brotăcelul este o specie valoroasă și fascinantă, cu un rol esențial în ecosistemele din România. Protejarea habitatelor sale și promovarea măsurilor de protecție sunt cruciale pentru menținerea biodiversității și sănătății mediului înconjurător.