Broasca râioasă brună (Bufo bufo), cunoscută și sub numele de broasca râioasă comună, este una dintre cele mai întâlnite specii de amfibieni din România. Poate fi întâlnită în locuri umede, prin livezi, păduri, culturi agricole, în jurul așezărilor omenești (în crăpăturile zidurilor și în pivnițe).
Caracteristici fizice
Masculii au o lungime cuprinsă între 6 și 8 cm, în timp ce femelele sunt mai mari, ajungând la 8-13 cm. Greutatea lor variază între 20 și 80 de grame, femelele fiind de obicei mai grele decât masculii. Pielea este aspră și acoperită cu numeroși negi. Ochii sunt mari și proeminenți, cu pupile orizontale și iris de culoare roșu-auriu sau roșu-arămiu.
Broasca râioasă brună are o culoare variabilă, de la maroniu, cenușiu, verde-măsliniu până la galben-maro.
Habitat și răspândire
Preferă habitate variate, de la păduri, pajiști, grădini, parcuri, până la terenuri agricole și zone umede. Este o specie terestră, dar are nevoie de apă pentru reproducere.
Este răspândită în toată Europa, inclusiv în România, de la zonele de câmpie până la altitudini montane.
Comportament și dietă
Este în principal nocturnă, devenind activă la apus și rămânând activă pe tot parcursul nopții. Ziua se ascunde sub pietre, bușteni sau în alte locuri umbroase și umede.
Este carnivoră. Se hrănește cu o varietate de nevertebrate, cum ar fi insecte, viermi, melci și păianjeni. Prinde prada cu ajutorul limbii sale lipicioase și rapide.
Reproducere
Împerecherea are loc primăvara, de obicei între martie și aprilie, când broaștele migrează spre locurile de reproducere (lacuri, bălți, râuri cu ape calme).
Femelele depun până la 4.000-6.000 de ouă în șiruri lungi înconjurate de un strat gelatinos transparent, care oferă protecție și susținere în apă, fiind atașate de vegetația acvatică. Ouăle eclozează în mormoloci în câteva săptămâni. Mormolocii trec printr-un proces de metamorfoză, transformându-se în broaște tinere în câteva luni.
Importanța ecologică
Prin consumul unei mari varietăți de insecte și de alte nevertebrate, broasca râioasă brună joacă un rol important în controlul populațiilor de dăunători agricoli.
Fiind sensibilă la poluarea apei și la modificările habitatului, broasca râioasă brună este un indicator al sănătății ecosistemelor.
Protecție și conservare
Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, populațiile locale pot fi afectate de pierderea habitatului, poluare, trafic rutier și schimbările climatice. Protejarea habitatelor naturale, crearea de coridoare ecologice pentru migrarea în siguranță și reducerea poluării sunt măsuri esențiale pentru conservarea acestei specii.
Curiozități despre broasca râioasă brună
- Respiră prin piele.
- Poate să ajungă să se scufunde 25 de metri.
- Poate trăi până la 10-12 ani în sălbăticie, iar în captivitate chiar mai mult.
- Când este amenințată, secretă o toxină (bufotenină) din glandele parotide situate chiar în spatele ochilor și din glandele tegumentare ale negilor pentru a se apăra de dușmani, substanță care irită pielea și mucoasele prădătorilor.
- Își poate umfla corpul pentru a părea mai mare și mai greu de înghițit.
- În timpul sezonului de reproducere, broaștele râioase brune pot parcurge distanțe considerabile pentru a ajunge la locurile de împerechere, revenind adesea în aceleași locuri an de an.
Concluzie
Broasca râioasă brună este o specie comună, dar importantă, în fauna României. Prin rolul său ecologic și capacitatea de a controla populațiile de insecte dăunătoare, contribuie la menținerea echilibrului natural. Conservarea habitatelor naturale și protejarea acestor amfibieni sunt esențiale pentru păstrarea biodiversității și sănătății ecosistemelor.