Șarpele de casă (Natrix natrix), cunoscut și sub denumirea de șarpele de apă sau șarpele de iarbă, este una dintre cele mai comune specii de șerpi neveninoși din România. Totuși, atunci când este încolțit, reacționează, se înfoaie, sâsâie și atacă. Acesta este un șarpe adaptabil, întâlnit într-o varietate de habitate.
Caracteristici fizice
Șarpele de casă are o lungime care variază, de obicei, între 80 și 150 cm. Culoarea lui poate fi de la verde-oliv la gri sau maro, cu un model caracteristic de pete negre de-a lungul corpului. Partea ventrală este albicioasă sau gălbuie. O trăsătură distinctivă este prezența a două pete galbene sau portocalii, în formă de semilună, în spatele capului. Capul este de obicei mai mare decât restul corpului, având ochii mari.
Habitat și răspândire
Șarpele de casă este foarte adaptabil și poate fi găsit în diverse habitate, de la zone umede precum malurile râurilor, lacurilor și mlaștinilor, până la păduri, pajiști și chiar grădini sau terenuri agricole.
Este răspândit pe întreg teritoriul României, fiind prezent în majoritatea regiunilor, de la câmpie până în zonele colinare și montane joase.
Comportament
Este activ în timpul zilei, când își caută hrana. În zilele calde, poate fi observat în timp ce se încălzește la soare.
Este un șarpe neveninos și inofensiv pentru oameni. Când se simte amenințat, poate emite un miros neplăcut din glandele sale anale. Dacă este capturat sau se simte în pericol, poate adopta comportamente defensive, precum suflatul puternic, arcuirea corpului și mimarea mușcăturii.
Dietă
Șarpele de casă se hrănește în principal cu amfibieni (broaște și tritoni), pești mici și, ocazional, cu rozătoare mici. Este un vânător eficient în mediile acvatice, dar se poate hrăni și pe uscat.
Reproducere
Sezonul de împerechere are loc primăvara, imediat după ce șerpii ies din hibernare. Femela depune între 10 și 40 de ouă, de obicei în locuri umede și calde, cum ar fi sub grămezi de compost sau vegetație în descompunere. Ouăle eclozează după aproximativ 6-10 săptămâni, în funcție de temperatură. Puii sunt complet independenți la eclozare și se hrănesc cu pradă mică, precum larvele de insecte și mormolocii.
Curiozități
- Pot ajunge la 2 metri lungime.
- Pupilele lor sunt rotunde.
- În unele zone, oamenii fac adăposturi pentru ei cu scopul de a ține sub control populațiile de rozătoare și de amfibieni. Șerpii de casă au un rol important în echilibrul ecologic al habitatelor lor.
- Hibernează în lunile reci, de obicei în locuri adăpostite, cum ar fi vizuini abandonate, grămezi de lemne sau stânci.
- Se adaptează ușor la diferite condiții de mediu și pot supraviețui în zonele modificate de om, ceea ce explică răspândirea lor largă.
Conservare și protecție
Deși nu este considerat o specie pe cale de dispariție, șarpele de casă este protejat prin lege în multe țări europene, inclusiv în România, datorită rolului său ecologic important. Principalele amenințări sunt: distrugerea habitatelor naturale, poluarea și uciderea intenționată de către oameni din cauza fricii nejustificate.
Concluzie
Șarpele de casă joacă un rol esențial în lanțul trofic, fiind atât prădător, cât și pradă. Consumă amfibieni și pești, dar poate consuma ocazional insecte și rozătoare mici. Prin aceasta, ajută la menținerea sub control a populațiilor acestor animale. Șarpele de casă, la rândul său, servește ca hrană pentru păsările răpitoare, mamiferele carnivore și alți prădători. Prezența șarpelui de casă este un indicator al sănătății ecosistemului.