Copiii sunt expuși frecvent la plante potențial toxice atât în casă, cât și în aer liber. Deoarece aceștia sunt foarte curioși și sunt maeștri când vine vorba despre explorarea mediului înconjurător, nu este surprinzător faptul că ei ajung să ingereze adesea părți ale plantelor, cum ar fi frunze, semințe, fructe și flori, adică orice li se pare lor interesant dintr-o plantă.
Atunci când vorbim despre intoxicații, acestea nu trebuie să fie neapărat de o gravitate foarte mare, procentul de intoxicații letale fiind unul relativ mic, comparativ cu totalul de intoxicații. Însă, acest lucru nu exclude faptul că intoxicațiile, chiar și de o gravitate medie, pot să fie suficient de neplăcute sau că, unele dintre ele nu rezultă printr-o moarte sau o îmbolnăvire directă, ci că au efect acumulativ, putând ajunge să se manifeste cu o gravitate serioasă doar după un anumit interval de timp.
Intoxicațiile se întâmplă cel mai adesea prin ingerarea unor părți de plantă, dar pericolul nu ar trebui rezumat doar la acest tip de interacțiune. Chiar și atingerea plantelor poate reprezenta un pericol. Așadar, când vorbim despre pericolele pe care le reprezintă contactul cu plantele, chiar și doar iritațiile provocate de acestea la nivelul pielii ar trebui considerate și, bineînțeles, evitate. Însă și ele sunt de gravități diferite.
După cum am menționat, otrăvirea cu plante toxice se produce, în general, după consumul unor părți din acestea. Părțile de plante sunt cel mai frecvent ingerate ca atare, dar pot fi, de asemenea, consumate prin extracte sau ceaiuri concentrate, administrate ca medicament, de multe ori și în cazul copiilor. Unii părinți preferă să apeleze la plante medicinale când li se îmbolnăvește copilul, crezând că administrându-i un ceai, care este un produs natural, îl va feri pe acesta de efectele secundare pe care le pot genera medicamentele de sinteză. Ceea ce nu se cunoaște suficient este faptul că și produsele de origine naturală pot fi la fel de periculoase, uneori chiar ajungând să pună în pericol viața celui care le consumă. Modul de administrare corect este la fel de important atât în cazul celor de sinteză, cât și în al celor naturale.
La adulți, pe lângă tincturile și ceaiurile despre care am vorbit și în cazul copiilor, mai pot fi implicate și alte căi la care copiii nu sunt expuși decât excepțional, cum ar fumatul plantelor sau mestecarea unor anumite tipuri de semințe.
Intoxicațiile cu plante – cauze și context
Ingerările de plante potențial toxice apar frecvent la copii, dar toxicitatea gravă este destul de scăzută ca raport între cele două. Totuși, există un număr suficient de cazuri de intoxicații, astfel încât părinții să țină cont de necesitatea de a aplica mijloace de prevenire.
Cele mai frecvente ingerări de plante raportate includ crinul păcii (Spathiphyllum wallisii), ilfinul (Ilex aquifolium), filodendronul (Philodendron spp.) și poinsettia sau crăciunița (Euphorbia pulcherrima). Toate plantele menționate cresc în interior, iar incidența ingerării acestora este mai mare tocmai datorită faptului că ele se află la îndemâna copiilor aproape în permanență. Aceste plante potențial toxice ingerate neintenționat produc, în general, destul de puține efecte secundare toxice semnificative raportate, reprezentând intoxicații care se pot gestiona cu intervenții minime. Chiar dacă majoritatea ingerărilor de părți ale plantelor potențial toxice în copilărie raportate au produs simptome ușoare sau medii, trebuie ținut cont de faptul că ingerarea chiar și a unei cantități mici poate avea consecințe.
Toxicitatea gravă, inclusiv moartea, apare la copii prin ingerarea altor părți de plante toxice atrăgătoare; în special prin ingerarea fructelor sau a florilor, care li se par foarte apetisante micuților. Unele dintre aceste plante sunt mătrăguna (Atropa belladonna) și tulichina sau liliacul sălbatic (Daphne mezereum), amândouă având flori delicate și foarte frumoase, iar fructele rezultate sunt foarte atractive.
Un băiețel de șapte ani, care a fost internat în spital (Departamentul de Pediatrie, Spitalul Universitar Heidelberg) după ce a consumat mai multe flori de D. mezereum (număr nespecificat) a prezentat la început simptome foarte asemănătoare cu apendicita acută, cu cefalee și dureri abdominale. În orele ce au urmat, din punct de vedere neurologic și psihic s-au dezvoltat un număr incredibil de simptome: perioade de dezorientare completă și tulburări motorii foarte severe, alternate cu perioade de claritate completă, cu anxietate. Spre seară au apărut semne de meningită și, în final, convulsii generalizate. Diareea foarte severă a anunțat apoi o enterită gravă, care a dispărut doar după o săptămână.
A Colour Atlas of Poisonous Plants : A Handbook for Pharmacists, Doctors, Toxicologists, and Biologists by Frohne, Dietrich and Pfänder, Hans Jürgen
Alte plante cu flori atractive pentru copii sunt chiar mult-temutele Aconitum spp. (omagul) sau Delphinium spp.. Aceste specii de plante toxice sunt unele dintre cele mai emlematice.
Iată un caz prezentat pe un grup internațional (Poisons Help; Emergency Identification For Mushrooms & Plants) care se ocupă cu identificarea plantelor/ciupercilor, în caz de ingerare, de obicei, accidentală:
„Vorbim constant cu copiii noștri despre a nu mânca plante decât dacă știm exact ce sunt, dar în seara asta copiii nu au ținut cont de asta. Fiicele mele (9 și 5 ani) făceau o „poțiune”. Le-am reamintit să nu mănânce, doar să se prefacă. Mai târziu, cea mică a cerut niște lapte. Nu m-am gandit la nimic. Câteva minute mai târziu le aud pe fete vorbind despre cât de rău are gustul „laptele de flori”. Se pare că au adăugat lapte la acestea și fiecare a băut o parte din laptele infuzat cu aceste plante zdrobite. Cunosc păpădia și arpagicul, dar nu pe toate celelalte. Toate au fost culese din jurul curții noastre destul de sălbatice. Ambele fete au confirmat că au înghițit laptele, nu l-au scuipat.”
credite foto: imagini preluate de pe grupul de unde provine și relatarea de mai sus
S-a concluzionat că planta albastru-violet din imagine era una dintre cele mai toxice plante, adică o specie din genul Aconitum, dar, din fericire, acest caz s-a terminat cu bine, fără decesul vreunuia dintre copii. Lucrul acesta s-a datorat faptului că atât Aconitum spp. cât și Delphinium spp. prezintă toxicitatea cea mai mare în rădăcină și cantitatea de flori introdusă nu a fost suficient de mare încât să conducă la un dezastru. Însă, acest caz demonstrează atractivitatea pe care o reprezintă anumite flori pentru copii.
La adolescenți și adulți, toxicitatea gravă, inclusiv moartea, apare cel mai frecvent din cauza următoarelor scenarii comune, care includ:
● utilizarea în scop recreativ sau alimentar accidental a plantelor care conțin atropină (de exemplu, mătrăguna (Atropa belladonna), trompeta îngerului sau ciumăfaie (Datura stramonium)
● confundarea plantelor toxice cu unele dintre cele comestibile; notabile în cazul intoxicațiilor letale sunt confuziile rădăcinilor plantelor epileptogene (= care determină crize de epilepsie), precum cucuta (Conium maculatum) sau joianul (Oenanthe crocata) cu morcovul sălbatic, păstârnacul sau napul; aceste confuzii nu sunt, nicidecum, exclusive în ceea ce privește intoxicația mortală
● ingestia de specii toxice cunoscute, de exemplu, oleandrul galben (Thevetia peruviana) cu intenție suicidară
Ce să faci dacă bănuiești o otrăvire cu plante?
Dacă, în urma consumului de plante/ceaiuri/tincturi, ai sau sesizezi la cineva simptome precum:
- dureri de stomac/abdominale și vărsături
- amețeli
- ritmul inimii diferit față de cel normal
- respirație îngreunată
- diaree/constipație
- amorțeli ale membrelor
- delir
- convulsii
Este necesar să:
- contactezi numaidecât serviciul de urgențe
- dacă este necesar să se meargă la spital, ia cu tine planta sau părți ale plantei care ar putea ajuta la identificare sau furnizează numele științific al acesteia, dacă îl cunoști din surse sigure
Dacă dorești să afli mai multe despre programul pe care îl avem dedicat plantelor toxice, te invităm să intri pe pagina: Toxicologie – Plante toxice.