Digitalis grandiflora, cunoscută și sub numele de degețel, degetăriță, degetar galben, degetar cu flori mari este o specie de plantă cu flori din genul Digitalis, familia Plantaginaceae. Originară din sudul Europei și Asia, această plantă este apreciată pentru frumusețea sa, dar și pentru proprietățile sale medicinale, mai ales în tratamentul insuficienței cardiace.
Cu toate acestea, este esențial de reținut că toate părțile plantei sunt toxice și, dacă sunt consumate în cantități mari, pot provoca simptome severe de otrăvire. În acest articol, vom analiza în detaliu caracteristicile plantei Digitalis grandiflora, utilizările sale medicinale, precum și precauțiile necesare atunci când se manipulează această plantă.
Descriere
Digitalis grandiflora este o plantă perenă, care crește dintr-un rizom scurt cu rădăcini fibroase. Are frunze verzi lucioase, cu nervatură evidențiată, iar tulpina florii poate ajunge la o înălțime de 70-120 cm. Florile, în formă de clopoțel, sunt de culoare galben palid și sunt dispuse de-a lungul tulpinii. Acestea au o lungime de 3-4 cm și prezintă un model maroniu în interior.
Planta crește în flora spontană, ceea ce înseamnă că aceasta se dezvoltă în mod natural în anumite regiuni. În mediul său natural, planta înflorește în lunile iunie și iulie. În plus, Digitalis grandiflora este o plantă rezistentă la iarnă și crește cel mai bine în soluri organice, care rețin umezeala, dar sunt bine drenate. Această plantă poate fi găsită în diverse medii, de la pajiști la păduri, ceea ce subliniază și mai mult importanța înțelegerii toxicității și a potențialelor sale pericole, tratate în articolul de față.
Cultivare
Cu toate că este o plantă toxică, totuși, aceasta este cultivată frecvent pentru aspectul său decorativ.
Există mai multe soiuri de Digitalis grandiflora, printre care „Carillon” și „Temple Bells”. Acestea au primit Premiul de Merit al Grădinii al Societății Regale de Horticultură. Plantarea sa este recomandată în zone semi-umbroase, iar solul trebuie să fie bogat în substanțe nutritive, dar bine drenat.
Hibridul Digitalis grandiflora x Digitalis purpurea este o altă varietate populară, care combină caracteristicile celor două specii.
Farmacologie / Utilizare medicală
O plantă care trezește interesul din punct de vedre farmacologic, în ciuda toxicității sale, este și Digitalis grandiflora, care conține cardenolide. Acești compuși pot fi găsiți în întreaga plantă, ceea ce face ca toate părțile acesteia să fie toxice. De fapt, frunzele de Digitalis grandiflora conțin aproximativ 0,2% glicozide de tip digitoxină și 0,1% glicozide de tip digoxină. În timp ce acești compuși au efecte semnificative asupra inimii, este important de reținut că Digitalis grandiflora nu este folosită în producția de glicozide cardiatonice. Pentru extracția lor, din cadrul genului se utilizează speciile Digitalis purpurea și Digitalis lanata, însă există și alte plante folosite efectele tonice asupra miocardului, cum ar fi: Convallaria majalis (lăcrămioara) sau Heleborus niger (trandafirul Crăciunului). Aceste glicozide sunt medicamente utilizate pentru tratarea afecțiunilor cardiace, iar producția lor implică, de obicei, sintetizarea unor compuși specifici într-un cadru de laborator. În medicina modernă pentru tratamentul insuficienței cardiace și al aritmiei cardiace. Digoxina ajută inima să pompeze mai puternic, îmbunătățind astfel funcționarea acesteia.
Cu toate acestea, este important de reținut că doza terapeutică este periculos de aproape de doza letală. Prin urmare, utilizarea sa trebuie să fie strict supravegheată de un medic.
Toxicitate
Toate părțile plantei Digitalis grandiflora sunt extrem de otrăvitoare. Consumul acesteia poate provoca simptome precum amețeli, vărsături, bătăi neregulate ale inimii și delir sau halucinații. În doze mari, poate provoca chiar decesul.
Toxicitatea Digitalis grandiflora ridică îngrijorări cu privire la potențialele efecte nocive asupra persoanelor care intră în contact cu planta, așa că se impune precauție chiar și în momentul manipulării plantei. Interesant este faptul că utilizarea plantelor digitalice în medicină datează încă din antichitate. Civilizațiile antice recunoșteau potențialele proprietăți curative ale acestor plante, în special în ceea ce privește afecțiunile cardiace. Cu toate acestea, utilizarea Digitalis grandiflora în sine în scopuri medicinale nu este frecventă în medicina modernă din cauza toxicității sale.
Istoric și cultură
Numele Digitalis (degetar) se referă la forma florilor, care seamănă cu degetele unei mănuși. În trecut, planta a fost folosită de către tămăduitorii tradiționali pentru o varietate de afecțiuni, inclusiv edem generalizat, epilepsie, hidrotorax (lichid în cavitățile pleurale), dropsie ovariană și tuberculoză.
Unii artiști, precum Vincent van Gogh, au fost cunoscuți pentru că au folosit Digitalis pentru a trata epilepsia, ceea ce a dus la modificări vizuale, cum ar fi culorile care se înclină spre galben (xantopsie) și aureole în jurul punctelor luminoase de lumină. Aceste efecte sunt vizibile în unele dintre lucrările sale mai târzii, cum ar fi “Noaptea înstelată”.
Concluzie
În concluzie, Digitalis grandiflora este o plantă cu o frumusețe deosebită și cu proprietăți medicinale valoroase. Ea conține cardenolide care au efecte asupra inimii, dar nu este utilizată în producția de glicozide cardiace. Trebuie luate măsuri de precauție atunci când se intră în contact cu această plantă, în special pentru persoanele cu probleme hepatice. Consultarea unui medic este recomandată în cazul în care există suspiciuni ale ingestiei acestei plante. Totodată, utilizarea digoxinei trebuie să fie strict supravegheată de un medic. În ciuda utilizării sale istorice, Digitalis grandiflora nu este utilizată în mod obișnuit în medicina modernă.